Idolul unei generații, Johnny Depp, a împlinit 57 de ani. Rolurile memorabile cu care va rămâne în istorie

Johnny Depp a implinit 57 de ani, zilele trecute, pe 9 iunie. Stau și mă întreb când a trecut tot acest timp, am crescut cu el, mi-a marcat copilăria și rămâne unul dintre actorii preferați, chiar dacă în ultimii ani, din păcate, nu prea m-a mai impresionat in nimic.

Johnny Depp este cameleonul de la Hollywood, un actor care se pierde în pielea personajelor sale, dar cred că exact asta a urmărit în toate cariera sa, fiind o fire extrem de introvertită și emotivă. Nu a reușit niciodată să se împace cu faima și sacrificiile ce vin odată cu atingerea celebrității globale. Retras, departe de luminile reflectoarelor, Depp a știut mereu să își cucerească fanii și fanele revenind mereu în atenție cu roluri explozive și personaje de neuitat.

Cu o carieră întinsă pe trei decenii, Depp este deja un veteran, dar care culmea, nu a primit niciun premiu Oscar până acum. Ultimii ani nu au fost cei mai blânzi din viața lui, fiind în atenția presei mai mult din cauza scandalurilor cu fosta sa soție, Amber Heard. Și acum se judecă într-un proces urât, în care fiecare îl acuză pe celălalt de violență, o ipostază în care nu mi-aș fi imaginat că am să-l văd pe Depp. Dar tocmai pentru că viața unui artist nu trebuie rezumată la momentele sale de cădere, ci la momentele sale geniale, care vor transcende timpul, las mai jos rolurile mele preferate și filmele cu care m-a impresionat și cu care eu consider că va rămâne în istoria cinematografiei.

Edward Scissorshands ( 1990)
Regie: Tim Burton

Toată copilăria am fost marcată de imaginea lui Edward Mâini de Foarfecă, a cărui poveste mi-a atins sufletul și m-a făcut să plâng. Inocența cu care joacă rolul, bunătatea pe care o transmite dincolo de ecran, în ciuda înfățisării sale care te face să te sperii de el, sunt doar câteva lucruri prin care Depp a reușit să interpreteze un personaj într-un mod magistral și tare emoționant. Primul film din lunga colaborare dintre Depp și regizorul Tim Burton este poate unul dintre cele mai emoționate filme ale acelei perioade, inspirate din povestea lui Frankenstein. Lumea exterioară se teme de el, dar mai rău se teme el de lumea care nu-l înțelege și care știe doar să-l batjocorească, o lecție despre aparențele care pot fi tare înșelătoare. In esență, Edward e doar un copil care își dorește să fie iubit și să se adapteze la lumea în care trăiește. Acest film i-a adus în atenția Hollywood-ului atât pe Depp, cât și pe Burton, care au făcut până acum 7 filme împreună, fiind una dintre cele mai de succes colaborări de la Hollywood.

Ed Wood ( 1994)
Regie: Tim Burton

Interesant ce bine a fost primit un film despre așa numitul ”cel mai prost regizor din toate timpurile”, Ed Wood. Depp reușeste să il joace într-un fel profund și onest, în care descoperim pasiunea nebună pentru film a lui Wood, ambiția cu care nu a renunțat niciodată, în ciuda faptului că nu avea talent. Depp joacă foarte bine, insuflând emoție și empatie față de eroul său, chiar dacă de multe ori se află în situații ridicole. E interesant că Depp are o capacitate extraordinară de a juca atât în roluri comice, cât și dramatice, nefiind ușor să jonglezi cu succes o carieră întreagă între cele două genuri.

Donnie Brasco ( 1997)
Regie: Mike Newell

Donnie Brasco mi se pare unul dintre cele mai bune filme cu gangsteri. Iar Depp face un rol de zile mari aici, alături de inegalabilul Al Pacino. Depp joacă rolul unui agent FBI sub acoperire care se infiltrează în Mafie, sub numele de ”Donnie Brasco” și este luat sub aripă de către Al Pacino. Filmul este extrem de bine realizat, detaliile atmosferei din anii ’70 sunt foarte bine realizate, iar interpretările celor doi sunt aproape perfecte. Meritul este însă și al regizorului, care a făcut o schimbare interesantă de registru, el dând lovitura cu câțiva ani in urma cu una dintre cele mai celebre comedii romantice – Patru nunți și o înmormântare, cu Hugh Grant și Andie MacDowell.

Sleepy Hollow (1999)
Regie: Tim Burton

Un film plin de mister, bine jucat, cu o atmosferă terifiantă, Sleepy Hollow este unul dintre cele mai bune filme horror din anii ’90, cu o atmosferă și niște cadre impecabile. Filmul este o poveste gotică, despre fantoma Călărețului fără Cap, care terorizează un mic orășel, după ce locuitorii descoperă trei victime decapitate. Ichabod Crane, personjul jucat de Depp, este trimis să investigheze cele trei crime, iar dacă la început se îndoiește de miturile și legendele auzite în oraș, pe parcurs devine mult mai interesat, dar și înspăimântat, descoperindu-și proprille temeri.

Fear and Loathing in Las Vegas (1998)
Regie: Terry Gilliam

Fear and Loathing in Las Vegas este o nebunie de film și cred că a fost mereu subestimat. Inclusiv regizorul Terry Gilliam a declarat despre filmul său că ”îmi doresc ca acest film să fie văzut drept unul dintre cele mai bune făcute vreodată, dar și unul dintre cele mai detestate filme din toate timpurile”. I-a cam ieșit, ținând cont de reacțiile mixte pe care le-a primit din partea criticilor și cinefililor. Dar, după părerea mea, cineastul a reușit să ecranizeze romanul jurnalistului excentric Hunter S. Thompson oferindu-ne o călătorie plină de trip-uri, a aventură psihedelică, inspirată din mintea excentrică și complicată a unuia dintre cei mai controversați jurnalisti din America anilor ’70. Totul a pornit de la un articol în două părți publicat în revista Rolling Stone, inspirate din două călătorii pe care le-a avut în Nevada, în acea perioadă, împreună cu activistul Oscar Zeta Acosta, in 1971. Aceste articole au devenit baza pentru romanul Fear and Loathing in Las Vegas: A Savage Journey to the Heart of the American Dream. În film, cele două personaje sunt jucate de Johnny Depp și Benicio Del Toro, care fac un duo formidabil în această satiră explozivă. În spatele scenelor nebunești, a celor cu droguri și a trip-urilor incredibile prin care trec cei doi eroi, filmul transmite un mesaj profund, cum idealurile culturii hippie au fost spulberate și corupte de Visul American, așa cum Nixon l-a imaginat și transpus societății americane la acea vreme.

Pirates of the Carribean (2003-2017)

Poate cel mai celebru rol al lui Johnny Depp este cel al căpitanului Jack Sparrow din seria Pirații din Caraibe. Un rol care l-a transformat într-un mega star la Hollywood, dar și într-unul dintre cei mai bine plătiți actori din lume. Actorul a spus că a făcut acest film, devenit acum una dintra cele mai profitabile francize din istorie, ca să poată avea un film în cariera pe care să-l vadă alături de copiii săi. Sincer, cred că s-a născut pentru acest rol, îi vine ca o mănușă, este flamboaiant, curajos, amuzant, excentric, șiret, ambiguu. Culmea, celor de la Disney nu le-a plăcut prima dată varianta lui, au fost puțini socați când l-au văzut cum venise imbrăcat, machiat cu creion dermatograf la ochi și cu acele mișcări ușor împiedicate. Cu toate astea, studioul a dat undă verde, Depp a primit nominalizare la Oscar, iar Piratii din Caraibe a devenit o franciza cu 5 filme, care valorează 4.5 miliarde de dolari, iar Disney a creat și un parc tematic de distractii, ce aduce și el încasări uriașe. Din momentul în care își face intrarea, în primul film, știi că acesta va fi un rol memorabil (la fel și coloana sonoră). În rest, știti vorba aia, but where is the rum gone? 🙂

Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street (2007)
Regie: Tim Burton

Puține musical-uri îmi plac, nu este chiar genul meu favorit, dar Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street este unul dintre preferate, tocmai pentru că nu este chiar musicalul convențional cu care publicul este obișnuit. Depp face aici un rol absolut senzațional, este in primele 3, in topul meu personal. Este o prezență plină de suflet, care te face să empatizezi cu durerea unui maniac, chiar dacă nu ești de acord cu el, îi simți durerea și furia. De altfel, acest rol i-a adus a treia nominalizare la Oscar din carieră. Filmul este o reimaginare a celebrului musical creat de compozitorul Stephen Sondheim, despre demonul din Fleet Street, din Londra secolului XVIII, un bărbier care le tăia gâturile clienților săi și care caută răzbunare după 15 ani petrecuți pe nedrept în închisoare. Distribuția este stelară, printre care Helena Bonham Carter, Alan Rickman, Sacha Baron Cohen. Vizual, filmul este un spectacol sumbru, dar captivant, care creionează perfect atmosfera melodramatică a poveștii. O melodramă cu umor negru, dar mult suflet la mijloc, rămâne unul dintre filmele preferate regizate de Tim Burton.

Finding Neverland (2004)
Regie: Marc Forster

Filmul care i-a adus a doua nominalizare la Oscar lui Johnny Depp este Finding Neverland, povestea lui James Barrie, cel care a inventat povestea lui Peter Pan și a Tărâmului de Nicăieri. Câți dintre noi nu avem momente în care evadăm din cotidian, prin puterea imaginației? Uneori, mi se pare că asemeni lui Peter Pan, și Johnny Depp a rămas un băiat care nu a vrut să crească, ci să rămână prins mai mult în tărâmul imaginației, populat cu personaje care mai de care mai neobișnuite, dar interesante. Finding Neverland mi se pare un film frumos, te trece dintr-o lume în alta, te face să te simți mai bine, care îți dă putere în continuare să crezi în povești, care îți arată că de fapt toți avem nevoie să ni se spună o poveste, pentru că asta ne mai salvează de la piedicile pe care viața ni le mai scoate în cale în dorința de a ne testa puterea. Însă, ce mi-a plăcut mult este modul în care Johnny Depp reușește să ne ia alături de el într-o aventură în care descoperim sufletul și mintea unui artist. Și ce ușor judecăm inocența unor adulți care doresc încă să păstreze vie magia copilăriei, cea mai importantă perioadă din viața unui om, care îi modelează și influențează irevocabil viața de adult. Aici, Depp, parcă nu se mai ascunde atât de mult și lasă toate emoțiile să îl cuprindă și să ne îmbrătișeze si pe noi, dincolo de ecran, urmându-l pas cu pas pe Tărâmul de Nicăieri.

Alice in Wonderland (2010)
Regie: Tim Burton

Acum sincer, vedeți un actor mai potrivit decât Johnny Depp să-l joace pe Pălărierul Nebun din Alice în Țara Minunilor? Celebra poveste a lui Lewis Caroll a fost reimaginată de către Tim Burton, care ne transpune pe toți în lumea minunată, viu colorată, pe care doar Tim Burton putea să o creeze. Universul este absolut superb, de la culori, costume, decoruri, totul este perfect realizat. Absolut toate personajele mi-au plăcut cum sunt redate, în special Mad Hatter (Johnny Depp), Red Queen (Helena Bonham Carter), Alice (Mia Wasikowska) și mi-a plăcut mult cum este realizată Chesire Cat (voce Stephen Fry). Pentru copiii din ziua de astăzi, nici că putea fi o ecranizare mai frumoasă, mai colorată și mai plină de aventură ca cea a lui Burton. Chiar dacă personajele sunt ciudate, vrei să te plimbi cu ele si să descoperi care va fi următoarea aventură și din ce colț de pădure va apărea. În final, vrei să faci parte din această lume și cred că ăsta e cel mai mare câștig pentru creatorii filmului, pe lângă miliardul de dolari pe care l-a încasat. Dovada că unele povești chiar rămân nemuritoare….